Daca as avea un portal

 

 

           Daca as putea sa creez un portal sau o usa pe care s-o deschid, as pasi cu emotii in trecut. Mi-as fii dorit sa ma intorc in trecut, asa cum sunt acum, la varsta de 34 de ani si sa te reintalnesc pe tine, la varsta de 33 de ani, pe care i-ai avut odinioara. Mi-ar fi placut sa-ti schimb trecutul si sa te fac fericit. Ar fii fost, poate, frumos sau... nu? Oricum ar fii fost, as fii vrut sa te intalnesc si sa schimb istoria vietii tale. Nu doar viata ta as fii schimbat, ci si viata mea si a celor din jur. As fii renuntat la viata din prezent, pentru amintiri mult mai multe in doi, impreuna la bine si la greu. As fii renuntat sa mai am website-uri, la obsesia telefoniei mobile si la a visa intr-una. As trai din plin fiecare moment alaturi de tine. Tot atunci am fi avut, oarecum, aceeasi mentalitate, apropiati de varsta si de suflet. 

 

          As fii luptat sa te fac sa nu regreti nicio clipa traita alaturi de mine si am fii calatorit mult impreuna. Tot atunci, ar trai Yasmine Hilde Rens, Laura Stoica, Madalina Manole, mama ta si multi altii, care nu mai sunt printre noi acum. As fii fost inconjurat de oameni dragi mie.

 

         Din pacate nu pot face nimic. Decat sa-mi imaginez, cu puterea gandului, tot ce as fi vrut sa traiesc. Acum imi dau seama, ca batranetea si timpul sunt doua unelte, care ne ia prezentul si-l transforma in trecut, lasand in suflet doar amintirea. 

 

         In sufletul meu, a ramas doar dorinta, ,,imbalsamata'' cu lacrimi, suspine si cu un dor de un trecut ce nu l-am trait vreodata.

 

Un dor de... TRECUT!!!

          Ma uitam pe filmarile de pe YouTube cu mari actori, cu emisiunile de odinioara, cu cantareti de altadata, cu oameni minunati, care chiar iti aduceau buna dispozitie, cand ii vedeai la televizor. Acum, o parte din ei nu mai sunt printre noi. Sunt intr-o alta lume. 

          Cat as fi vrut ca ei sa mai traiasca si sa ne faca viata mai frumoasa ca odinioara. 

          Imi amintesc de Tamara Buciuceanu Botez, Draga Olteanu Matei, Puiu Calinescu, Stela Popescu, Laura Stoica, Madalina Manole, Ioan Gyuri Pascu, Malina Olinescu, de emisiunile Surprize-Surprize, Robingo, Iarta-ma, Ba da, ba nu si multe altele. 

          Chiar si in Belgia a fost o artista adevarata pe numele de scena Yasmine, numele real fiind Hilde Rens.

          Din pacate, tot ce a fost frumos nu mai este. Sunt doar amintiri din trecut. Noi nu apreciem ce avem. Apreciem numai dupa ce pierdem. 

          In secolul asta nebun avem doar certuri, stiri despre orice este de rau, tehnologie de ultima ora, dar ce aveam frumos pentru suflet nu mai sunt decat ,,cioburi´´ de amintiri pastrate intr-un colt de suflet, care cateodata ne ranesc cu dor si tristete. 

          Unde sunt acele emisiuni e odinioara? Unde sunt melodiile de altadata, care nu te plictiseau, ci iti aduceau buna dispozitie? Unde sunt artistii dragi sufletului nostru? Unde au disparut? Ne-au parasit ca nu am stiut sa-i apreciem? Sau destinul nu a fost prea bun cu ei, nu noi? 

          Eu imi voi reaminti cu drag si cu tristete de cei care nu mai sunt printre noi. Imi amintesc ce frumos era cand vedeam la TV pe Laura Stoica, Madalina Manole, Stela Popescu cu Arsinel, Nae si Vasile sau acele revelioane de odinioara, pe care le priveam cu drag! 

          Daca as putea, as deschide usa trecutului si as pasi incet, cu teama sa nu deranjez ceva, sa reprivesc si sa retraiesc intens tot ce-a fost frumos. As fi vrut sa am amintiri cu toti artistii pe care ii iubesc si sunt trecuti in nefiinta. As vrut... 

           Sper si-mi doresc ca intr-o zi sa-i pot reintalni intr-o lume mai buna si sa fim pentru totdeauna impreuna. 

           Dar pana atunci, imi trai viata amintindu-mi cu mare drag de toti cei care ne-au facut si ne fac viata mai frumoasa in continuare, chiar daca nu mai sunt printre noi, prin filmarile sau prin audio care sunt in arhive pe YouTube sau pe alte retele.

 

          E noapte tarziu. Afara e luna plina. Stelele, parca pictate, acopera cerul intunecat. Imi imaginez, ca tu esti langa mine si suntem undeva afara, asteptand trenul. E ger. Ma privesti cu drag. In gara, aproape, nu mai e nimeni. Doar un alt tren, sta nemiscat pe o alta linie. Incet, a inceput sa ninga. In timp ce-mi povestesti din viata ta,fulgi de nea, se topesc usor, pe chipul tau frumos. Brusc, te opresc din povestit. Te sarut usor. Bratele tale,ma cuprind si ma atragi mai mult spre tine. Suntem lipiti unul de altul. Te doresc si mai mult! Traiesc fiecare clipa, alaturi de tine. 

          In sfarsit, trenul a venit. Nu prea e multa lume in gara. Cu pasi repezi, urcam in tren. Spre uimirea noastra, toate becurile sunt stinse inauntru. Si mai grozav este faptul ca, suntem doar noi doi in vagonul respectiv. Dupa cateva minute, trenul pleaca. Din bratele tale, privesc pe geam. Luminile de afara parca fug din fata noastra...parca e un joc de lumini. Sa privesc pe geam, cand merg cu trenul, ma fascineaza de fiecare data. Imi intorc privirea spre tine. Tu usor, obosit imi zambesti usor, iar cu palma ta dreapta,imi mangai obrazul. Ma saruti... Eu ametit de sarut, imi apas si mai mut buzele de buzele tale. 

           In cateva secunde ne-am trezit fara haine pe noi doi. Trupul tau era unit cu trupul meu, devenit un singur trup, un singur dulce pacat. Am facut amor. Dupa un timp, observam ca incetineste trenul. Ne-am imbracat repede si am coborat in statie, sa plecam spre casa. 

           A fost bine in tren. Nu a venit niciun controlor de bilete. N-am fost deranjati, ci doar fericiti impreuna.

           Asa ceva as fi vrut sa traiesc eu in viata reala. Din pacate, viata imi ofera o alta realitate, mai trista, in singuratate si nedorita. Doar in lumea mea imaginara, pot sa te am. Dar si acolo este greu pentru ca, nu este ca si-n realitate. Totul se repet mereu, la nesfarsit... si doare, al naibii de tare...